Omniblog

Doi olteni urcă în tren să meargă la Gorj. Trenul pornește, iar cei doi se pun pe moțăit. După o vreme, se trezesc și încep să se întrebe dacă nu cumva au greșit trenul. Când apare controlorul, unul dintre ei îl întreabă: - Nașule, nu te supăra... trenu' ăsta mă duce la Gorj? - Nu. Se lasă liniștea câteva secunde. Apoi, celălalt întreabă: - Da' pă mine?

Un articol de luna trecută de pe Euronews  ridică câteva semnale de alarmă cu privire la utilizarea lui ChatGPT [1] pe post de consilier psihologic de către puberi și adolescenți. Pe scurt, articolul afirmă că tot mai mulți tineri recurg la inteligența artificială generativă pentru a-și rezolva diverse tulburări psihice și probleme emoționale, în timp ce psihologii avertizează că, deși modelele lingvistice mari pot fi niște instrumente utile până la un anumit punct, ele nu pot înlocui terapeutul. Pentru mulți dintre noi aceste informații par banale. Probabil că toți am observat o creștere în utilizarea instrumentelor de inteligență artificială, atât la noi înșine cât și la cei din jurul nostru. Dar partea care m-a surprins din articolul de mai sus este amploarea fenomenului descris. Să detaliem conținutul articolului. Un studiu din revista „Harvard Business Review” afirmă că cea mai frecventă utilizare a modelelor de inteligență artificială este pentru companie personală și s...

Coincidență sau sincronicitate? La 5 zile după ce am publicat o dramatizare a glumei cu „Ești divină!” , văd în comentariile unui articol cu meme, de pe blogul lui Liviu Antonesi, un comentator anonim (cu inițialele IR), care formulează o nouă versiune  a ei: Bag și eu o moldovenească: un francez și o moldoveancă după ce se iubesc. Vous etes divine! Di vină suntem amândoi! Dialectul moldovenesc devine, în acest mod, internațional. ❋ ❋ ❋ Lorena Lupu a publicat, și ea, o recenzie la Odiseea lui Nolan ( arhivă ). Înainte de a ne spune că i-a plăcut din start „decizia estetică a lui Nolan de a goli acest drum de întoarcere de orice urmă de glorie și de eroism”, Lorena ne face o scurtă introducere în mitul homeric: Povestea Odiseei e celebră: după victoria asupra Troiei, Ulise sau Odiseu, cel mai înțelept erou grec, pornește spre casă. Dar o parte din zei îi sunt potrivnici, iar pe restul are el grijă să-i enerveze, de aceea, călătoria lui durează 20 de ani , timp în care Itaca lui nat...

Vă citez mai jos o postare de Facebook a Mihaelei Michailov. Menționez introductiv că nu știu cu ce se ocupă doamna, pentru că nu o cunosc și nu i-am cercetat încă profilul. M-am trezit cu postarea dumneaei pe peretele meu. Probabil că Facebook, știind că am acest blog, îmi servește plin de generozitate materiale și surse de inspirație. Dar m-am uitat la orașul de reședință și scrie că locuiește în București. Prin urmare, trag concluzia că dialogul de mai jos s-a purtat între două eleve bucureștence: Două tinere, în autobuz, vorbesc despre cărți și BAC. - Mă-ntreabă maica-mea în fiecare zi cu ce-mi umplu ziua. Îi zic „mă văd cu oamenii” și zice „nu citești și tu ceva?” - Și maică-mea la fel. Gen că acum vine BAC-ul și am citit doar „Harap Alb”. - Integral? - Integral. - Eu am citit „Moara cu noroc”. Dar gen chiar integral. Și mi-a plăcut că e ca un thriller cu mafia. Ce mă enervează la BAC e că nu ne lasă cu mințile noastre să gândim liber, să interpretăm noi, gen ce ajunge la noi. Ne...

Era un motel de la marginea orașului, cu mobilă ieftină, lenjerie de pat care mirosea a detergent industrial și candelabru spart. Locul unde mergi nu de plăcere, ci din necesitate. Și tocmai asta era problema lui Ion și a Mariei: necesitatea. Căci Ion era însurat cu Viorica, Maria era măritată cu Gheorghe, iar perechile lor nu aveau nicio bănuială cu privire la escapadele celeilalte jumătăți. Ceea ce, dacă ne gândim bine, este o formă de fericire. În seara respectivă, Ion, care nu era un om al cuvintelor, rezumându-se de obicei la discuții despre facturi, politică și meciuri de fotbal , era relaxat și satisfăcut, după ce tocmai consumase aventura cu Maria și o sticlă de bere. Și privind trupul dezbrăcat al Mariei sub clarul de Lună facilitat de draperiile lipsă, simți că se trezește în el o stare pe care nu o mai trăise de la nunta cu Viorica. O voce care parcă nu era a lui i se urcă în gât și de acolo ieșiră cuvintele următoare, care îl mirară chiar și pe el: - Mărie, ești divină! Mar...

Acum, că s-a încheiat Campionatul Mondial de Fotbal și subiectul a fost aproape dat uitării, înlocuit de alte zeci de teme care ne dispută atenția zi de zi, putem vorbi la rece despre VAR. VAR, adică arbitrul asistent video ( Video Assistant Referee  în limba engleză), este una dintre cele mai importante schimbări prin care a trecut fotbalul în ultimele decenii și, totodată, una dintre cele mai controversate. Unii îl consideră o revoluție necesară. Alții cred că a răpit din farmecul jocului. Ca de obicei, adevărul e undeva la mijloc. Ce este și ce rol are arbitrul asistent video (VAR) Mai nou, meciurile de fotbal sunt monitorizate de numeroase camere amplasate în jurul terenului, capabile să surprindă fazele din mai multe unghiuri. În paralel cu arbitrul central există și o echipă de arbitri video, care urmărește permanent partida și îl poate avertiza atunci când observă o eroare clară sau un incident important pe care acesta l-a ratat. Arbitrul central poate revedea faza pe...

Într-un bar dintr-un port, un localnic îl întreabă pe un pirat: - Unde ți-ai pierdut piciorul? - Era o mare agitată, furtună... am căzut peste bord și mi-a mâncat un rechin piciorul. Și acu' port picior de lemn. - Da' mâna unde ți-ai pierdut-o? - Într-un scandal pe mare. Un coleg cu care mă certam mi-a tăiat-o cu sabia și acum port cârlig în loc de mână. - Dar ochiul? - S-a așezat o muscă pe el. - Păi și de la muscă ți-ai pierdut ochiul? - Să-mi bag picioru'... era prima zi cu cârligul!

Astăzi se împlinește o lună de când mi-am făcut  contul de mai sus de pe chess.com . Cu ocazia asta m-am gândit să public un scurt update, pentru că în aceste 30 de zile am jucat un pic de șah. Știți bancul următor: „Mai demult, pe vremuri, eram tânăr și aveam un rating (coeficient ELO) foarte mic la șah. Dar astăzi, după milioane de partide jucate, nu mai sunt tânăr”? Ei bine, la mine nu se aplică. În primul rând, nu am jucat „decât” 1252 de partide, majoritatea blitz. Împărțite la 30 înseamnă o medie de aproape 42 de meciuri pe zi. Dar, cum nu am jucat șah în fiecare zi, uneori (deseori) am jucat peste media asta. În al doilea rând, am reușit să obțin un rating la blitz de 1870, după cum se vede în captura de ecran de mai sus. Bine, între timp am primit un mesaj că unul dintre adversarii mei a trișat și ratingul meu a fost urcat la 1878 în compensație, dar la statistici văd că încă nu apare. Comparativ, un mare maestru are probabil un rating de peste 2500, iar cel din capul liste...

La întrebarea „Câte cafele beți pe zi” pusă de Zoso la el pe blog, George răspunde : Una, dimineața. Cofeina rămâne 12 ore în „sistem”, deci dacă nu bei dimineață o să ai un crash după amiază sau chiar probleme cu somnul. Cel puțin la mine așa este. Așadar, mașinăria numită om a fost proiectată să funcționeze cu combustibilul numit cafea, iar în lipsa lui dă chix. Dar aici avem o problemă de sincronizare: omul a apărut cu milioane de ani în urmă, în timp ce cafeaua a apărut prin secolul al IX-lea. Săracii oameni din secolele precedente, care funcționau doar cu aer, apă și hrană! Fără cafea. Sau poate cafeaua nu este elixir, ci medicament. De la o vârstă, vrei, nu vrei, trebuie să-l bei. Toți suntem niște bolnavi. Discuția din comentarii merită citită integral: unii beau cafea ca apa, iar alții aproape că o tratează ca pe o substanță controlată. ❋ ❋ ❋ Pe (b)Arca lui Goe, Renata îi propune gazdei: Mi-ar plăcea să citesc pe arcă un eseu, gen trei într-o barcă , despre Zele, Putin și Roșc...

Zilele trecute am făcut câteva considerații pe marginea filmului Odiseea al lui Christopher Nolan , lansat recent în cinematografe. Între timp, au început să apară și primele recenzii, de la cei care l-au văzut. Printre ei se numără Lucian Mîndruță. El a postat pe Facebook o scurtă cronică la adresa filmului, pe care o reproduc în continuare. Am fost la Odiseea. Am stat două zile să văd dacă mai rămân cu ceva din asta. N-am rămas cu mare lucru, că am drumuri și eu, nu doar Ulisse. Așa că s-a mai estompat investiția în biletul de 49 de lei. Dar asta nu înseamnă că n-a meritat. Vedeți, în alea două ore ale filmului ai ocazia să rătăcești nu doar prin miturile antice, ci și prin tine însuți. Să realizezi drama unei lumi în care zeii sunt conjurați, așteptați, temuți și înfruntați. E lumea noastră și azi. Dar filmul are această mare calitate că îți arată cine sunt zeii: îndoielile, slăbiciunile, durerile noastre. Iar călătoria nu e nimic altceva decât trecerea prin vârstă. În cheia în ca...