Omniblog

La întrebarea „Câte cafele beți pe zi” pusă de Zoso la el pe blog, George răspunde : Una, dimineața. Cofeina rămâne 12 ore în „sistem”, deci dacă nu bei dimineață o să ai un crash după amiază sau chiar probleme cu somnul. Cel puțin la mine așa este. Așadar, mașinăria numită om a fost proiectată să funcționeze cu combustibilul numit cafea, iar în lipsa lui dă chix. Dar aici avem o problemă de sincronizare: omul a apărut cu milioane de ani în urmă, în timp ce cafeaua a apărut prin secolul al IX-lea. Săracii oameni din secolele precedente, care funcționau doar cu aer, apă și hrană! Fără cafea. Sau poate cafeaua nu este elixir, ci medicament. De la o vârstă, vrei, nu vrei, trebuie să-l bei. Toți suntem niște bolnavi. Discuția din comentarii merită citită integral: unii beau cafea ca apa, iar alții aproape că o tratează ca pe o substanță controlată. ❋ ❋ ❋ Pe (b)Arca lui Goe, Renata îi propune gazdei: Mi-ar plăcea să citesc pe arcă un eseu, gen trei într-o barcă , despre Zele, Putin și Roșc...

Zilele trecute am făcut câteva considerații pe marginea filmului Odiseea al lui Christopher Nolan , lansat recent în cinematografe. Între timp, au început să apară și primele recenzii, de la cei care l-au văzut. Printre ei se numără Lucian Mîndruță. El a postat pe Facebook o scurtă cronică la adresa filmului, pe care o reproduc în continuare. Am fost la Odiseea. Am stat două zile să văd dacă mai rămân cu ceva din asta. N-am rămas cu mare lucru, că am drumuri și eu, nu doar Ulisse. Așa că s-a mai estompat investiția în biletul de 49 de lei. Dar asta nu înseamnă că n-a meritat. Vedeți, în alea două ore ale filmului ai ocazia să rătăcești nu doar prin miturile antice, ci și prin tine însuți. Să realizezi drama unei lumi în care zeii sunt conjurați, așteptați, temuți și înfruntați. E lumea noastră și azi. Dar filmul are această mare calitate că îți arată cine sunt zeii: îndoielile, slăbiciunile, durerile noastre. Iar călătoria nu e nimic altceva decât trecerea prin vârstă. În cheia în ca...

Ieri (azi noapte, conform orei României) s-a încheiat cea de-a 23-a ediție a Campionatului Mondial de Fotbal , desfășurat în SUA, Canada și Mexic. Spectacol de care avem parte o dată la 4 ani. În finală, s-au clasat două dintre favoritele mele: Spania și Argentina, după ce au trecut în semifinale de Franța (învinsă de Spania cu 2-0) și de Anglia (învinsă de Argentina cu 2-1). Îmi pare bine că Franța și Anglia nu au ajuns în ultima fază. Pe francezi nu pot să-i sufăr din 2006, când au pierdut finala împotriva Italiei, iar Zinedine Zidane, care își sărbătorea simbolic retragerea (ziua lui de naștere era pe 23 iunie și se afla la ultima participare din cariera fotbalistică) s-a comportat total nesportiv și violent, luând și cartonaș roșu. De atunci, ori de câte ori joacă Franța, îmi doresc să nu câștige. E un fel de anti-erou la mine. Cu britanicii n-am nimic, cred că sunt sportivi, dar nu îmi plăcea stilul lor de joc, cu pase lungi, pe sus, centrări și lovituri cu capul. Între timp au de...

Pe 6 iulie 2026 a fost lansat noul film al lui Christopher Nolan, intitulat Odiseea ( The Odyssey ). Acesta ecranizează peripețiile eroului și regelui grec Ulise în drumul său de întoarcere acasă, după încheierea războiului troian. Nu vă plictisesc cu firul epic, care ține de cultura generală. Disclaimer: filmul este nou și încă nu am avut ocazia și posibilitatea să-l văd. Discuția de mai jos este strict pe baza elementelor care deja se cunosc despre el. Așadar, nu știu cum este filmul în sine și nu mi-am propus să îl recenzez. În schimb, pot discuta de exemplu distribuția unor actori, care este deja cunoscută, și ce putem deduce de acolo. Odiseea este un blockbaster care a beneficiat de un buget de 250 milioane de dolari și a fost produs de Christopher Nolan împreună cu soția lui, Emma Thomas, prin intermediul companiei lor de film, Syncopy. În rolurile principale îi avem pe Matt Damon (Ulise), Anne Hathaway (Penelopa) și Tom Holland (Telemah). La nume cunoscute, ne întâlnim ...

O dimineață frumoasă de iulie, ora 5:30. Deschizi geamul și tragi oxigen în piept. Vreți să știți cum arată peisajul? Înviorător. Aerul poartă cu el răcoarea dimineții, vrăbiuțele ciripesc, Soarele aproape a ajuns la orizont (răsare astronomic peste 15 minute), afară stă să se crape de ziuă, iar toate becurile și sistemele de iluminare stradală sunt pornite la maxim. Pentru că așa se face economie la curent electric. Știu ce o să spuneți. Că nu contează. La bugetul primăriei, un bec în plus sau în minus este egal cu zero. Dar numărați câte străzi există într-un oraș. Adăugați la ele străduțele de prin cartiere. Înmulțiți-le cu numărul mediu de stâlpi de iluminat de pe o singură stradă. Și apoi, cu numărul de becuri de pe un singur stâlp. Înmulțiți rezultatul cu consumul unui singur bec pe durata a 30 de minute. Și nu vorbim de consumul becului vostru din sufragerie, că becul de pe stradă e mult mai puternic. Înmulțiți totul cu 30 de zile și o obțineți cât se pierde total inutil înt...

Din când în când, figura, cuvintele și spectrul lui Călin Georgescu revin în prim-planul televiziunilor și al atenției publice. E adevărat, pentru unii nu au dispărut niciodată. Dar pentru alții, Georgescu intrase într-un con de umbră. La urma urmei, au trecut aproape 20 de luni de la alegerile din noiembrie 2024, despre care gurile rele spun că au fost anulate doar pentru a-l împiedica să ajungă președinte. Iar în politică, 20 de luni înseamnă o eternitate. Și totuși, din când în când, Georgescu reapare. Mai acordă un interviu la Realitatea, mai publică un mesaj pe Facebook, mai lansează o declarație mirobolantă sau mai face o speculație cu care agită apele. Iar feedurile noastre se umplu de comentarii dintre cele mai diverse. Îmi amintesc că, după ce a apărut aproape din senin - în urma unui zbor de lungă durată pe sub radar - și a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, mulți au rămas uluiți de ascensiunea lui fulminantă. Unii au pus totul pe seama boților ruși, care, deși ...

Recent, Mircea Cărtărescu a folosit inteligența artificială într-o postare de Facebook. Despre ce este vorba? La 24 iunie 2026 s-au împlinit 100 de ani de la înființarea Editurii Vaticanului. Cu prilejul acestui centenar, Papa Leon al XIV-lea a invitat circa 20 de scriitori de renume internațional la Vatican. Printre ei s-a numărat și Mircea Cărtărescu. Acesta a publicat la sfârșitul întâlnirii o primă postare de Facebook , cu următorul mesaj: Astăzi a fost o zi memorabilă pentru mine. Am avut bucuria să fiu primit la Vatican de Sanctitatea Sa Papa Leo XIV, într-un grup de scriitori din toată lumea. Dintre cei prezenți i-am remarcat pe cunoscuții autori Jon Fosse, Marylinne Robinson, Eric Emmanuel Schmitt, Jonathan Safran Foer și Julia Navarro. După ce am dat mâna cu Sanctitatea Sa și am schimbat fiecare câteva cuvinte, ni s-a oferit un tur exclusiv al Catedralei, golite de turiști, cum puțini au văzut-o. Sunt recunoscător pentru această uimitoare ocazie, dintre cele pe care le ai doar...

După leapșa Renatei din articolul precedent , trecem la un alt bloger, care își spune Dl. Goe. Acesta are un sit pe wordpress.com, intitulat „(b)Arca lui goE” și având descrierea „b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !” În ultimul articol publicat pe (b)Arcă , nimicul ia forma unui șir de considerații urmate de o leapșă estivală. Avem o introducere, în care autorul ne vorbește despre simboluri și contexte . Un simbol, spune el, nu poate fi interpretat decât dacă cunoști contextul lui. Exemplu de la mine: ca să înțelegi o hieroglifă, trebuie să știi limba în care a fost scrisă. Mai departe, Dl. Goe spune că „absolut orice construcție simbolică are o valabilitate strict contextuală” și în afara contextului își pierde complet orice sens, face din asta un adevăr general valabil și ne spune că dacă nu suntem de acord cu el, putem să plecăm la plimbare. După această introducere, urmează leapșa. În pauzele Campionatului Mondial de Fotbal , Dl. Goe ne lansează ...

Am observat că în ultimele zile câțiva colegi de pe vreo două-trei bloguri au început să mă disece și se pronunțe la greu pe tema identității mele, știind cine sunt, de unde vin și ce am voie să scriu pe pagina mea. Și știți ce am mai observat pe blogurile lor? Au lepșe! 🙂 În articolul de azi voi aborda o leapșă de pe blogul Ultimul vagon . Premiză: cu 50 de ani în urmă, o adolescentă de 17 ani a scris o parodie la poezia El Zorab, a lui Geoege Coșbuc. Renata (de pe blogul Ultimul vagon) ne invită să parodiem și noi o poezie la liberă alegere. Eu am ales tot o poezie de Coșbuc, intitulată Concertul primăverii . Concertul parodiilor Chiar acum din tren venii - Și c-o veste bună! Leapșă nouă-avem, copii; Scriu și eu, și tu să scrii, Scriem împreună. Vrei programă, lămurit? Stai puțin să văd. Vladen , un blogăr vestit De prin Rusia venit Va face prăpăd. Scriitoarea ce-a tradus Jocurile Foamei Va citi pe la apus Un ritm de Coșbuc impus Vechi ca vinul cramei. Carmen cea cu poezii Sau...