Acum, că s-a încheiat Campionatul Mondial de Fotbal și subiectul a fost aproape dat uitării, înlocuit de alte zeci de teme care ne dispută atenția zi de zi, putem vorbi la rece despre VAR. VAR, adică arbitrul asistent video (Video Assistant Referee în limba engleză), este una dintre cele mai importante schimbări prin care a trecut fotbalul în ultimele decenii și, totodată, una dintre cele mai controversate.
Unii îl consideră o revoluție necesară. Alții cred că a răpit din farmecul jocului. Ca de obicei, adevărul e undeva la mijloc.
Ce este și ce rol are arbitrul asistent video (VAR)
Mai nou, meciurile de fotbal sunt monitorizate de numeroase camere amplasate în jurul terenului, capabile să surprindă fazele din mai multe unghiuri. În paralel cu arbitrul central există și o echipă de arbitri video, care urmărește permanent partida și îl poate avertiza atunci când observă o eroare clară sau un incident important pe care acesta l-a ratat.
Arbitrul central poate revedea faza pe monitorul aflat la marginea terenului și poate alege să își mențină sau schimbe decizia inițială. De notat că VAR nu ia efectiv decizii în locul arbitrului. Rolul său este consultativ, iar hotărârea finală îi aparține întotdeauna arbitrului din teren.
Pe Wikipedia găsim următoarea descriere a sistemului:
În urma unor testări extinse în numeroase competiții majore, VAR-ul a fost introdus pentru prima dată în Legile Jocului de către International Football Association Board (IFAB) în 2018. Funcționând în conformitate cu filosofia „interferență minimă, beneficiu maxim”, sistemul VAR încearcă să ofere o cale pentru ca „erorile clare și evidente” și „incidentele grave nesesizate” să fie corectate.
Dacă ar fi să rezum această filosofie într-o singură expresie, aș spune că VAR înseamnă corecturi esențiale cu intervenție tehnologică minimă. Mi se pare o formulare compactă și fidelă, deoarece surprinde exact intenția sistemului: tehnologia nu este introdusă pentru a arbitra fiecare fază, ci doar pentru a corecta greșelile care pot schimba rezultatul unui meci.
În practică, VAR intervine doar în câteva situații bine definite:
- validarea sau anularea unui gol;
- acordarea sau anularea unui penalti;
- acordarea unui cartonaș roșu direct;
- identificarea corectă a jucătorului care trebuie sancționat.
Toate aceste momente pot influența decisiv desfășurarea unei partide, motiv pentru care este firesc ca arbitrul să beneficieze de toate informațiile disponibile înainte de a lua o hotărâre.
Criticile aduse VAR-ului
Ca orice tehnologie importantă, VAR nu a fost primit doar cu entuziasm.
Prima critică a arbitrului asistent video este una de principiu. Mulți suporteri consideră că fotbalul este, înainte de toate, un joc al oamenilor și că decizia arbitrului ar trebui să rămână una exclusiv umană. Din această perspectivă, intervenția tehnologiei este văzută ca o diminuare a autorității arbitrului și ca un pas spre automatizarea unui sport care și-a construit identitatea și este perceput și trăit ca un joc profund uman.
O altă critică frecventă a microbiștilor este că verificările întrerup ritmul jocului. Uneori trec câteva minute până când o fază este analizată complet, iar acest lucru poate afecta spectacolul și tensiunea partidei.
De aici derivă și o nemulțumire exprimată de mulți suporteri: bucuria unui gol nu mai este întotdeauna spontană, așa cum era mai demult. În trecut, golul însemna explozia imediată a stadionului. Astăzi, de multe ori, jucătorii și spectatorii așteaptă câteva zeci de secunde, uneori chiar minute, până când apare confirmarea că golul rămâne valabil.
Există apoi critica potrivit căreia VAR nu elimină complet subiectivitatea. Și aceasta este justificată. Nu toate fazele pot fi reduse la o măsurătoare precisă. Intensitatea unui fault, intenția unui henț sau gravitatea unei intervenții rămân, în anumite situații, chestiuni de interpretare. Chiar privind aceleași imagini, doi arbitri pot ajunge la concluzii diferite.
Nici ofsaidurile la limită nu sunt lipsite de controverse. Atunci când un atacant este surprins în afara jocului cu doar câțiva centimetri, mulți suporteri au impresia că spiritul jocului este sacrificat în favoarea unei precizii aproape chirurgicale sau artificiale.
În sfârșit, o critică venită din direcție opusă este că VAR intervine doar în anumite categorii de faze. Dacă arbitrul acordă greșit un corner, un fault la mijlocul terenului sau permite continuarea unei faze din care rezultă ulterior un gol, sistemul nu intervine. Din acest motiv, există suporteri care consideră că fotbalul a devenit doar parțial mai corect.
De ce cred că VAR este un pas înainte
Cu toate aceste limite, eu consider că introducerea VAR pe terenul sportului rege1 reprezintă un progres evident și, în cele din urmă, inevitabil.
De exemplu, cred că prima critică de mai sus pleacă de la o premisă greșită. VAR nu înlocuiește arbitrul și nici nu îi confiscă autoritatea. El îi oferă doar posibilitatea de a corecta o eroare evidentă pentru cei care au acces la filmări, atunci când imaginile demonstrează că prima impresie a fost greșită. Dar arbitrul rămâne cel care judecă faza și își asumă decizia finală.
Apoi, în trecut, existau numeroase meciuri decise de greșeli flagrante de arbitraj: goluri marcate din ofsaid, penaltiuri inexistente, faulturi evidente ignorate sau cartonașe acordate jucătorului care nu le merita. Astăzi, o mare parte dintre aceste erori pot și chiar sunt corectate.
Evident, asta nu înseamnă că arbitrajul a devenit perfect. Dar înseamnă că el este un pic mai bun decât înainte.
În plus, simpla existență a camerelor și a verificărilor video îi descurajează pe jucători să simuleze sau să încerce să obțină avantaje prin înșelarea arbitrului. Și dacă vedem că unii încă mai încearcă să fenteze din obișnuință, estimez că numărul lor va scădea treptat tot mai mult.
De asemenea, arbitrul central știe că beneficiază de o plasă de siguranță și că o eroare evidentă poate fi corectată înainte ca ea să influențeze definitiv rezultatul meciului, iar asta reduce enorm presiunea asupra lui, precum și eventualele speculații cu privire la faptul că ar fi primit mită pentru a favoriza o echipă și chiar posibilitatea ca acest fapt să se producă.
Dar probabil că cel mai important câștig este încrederea în competiție. Chiar dacă sistemul nu este perfect și continuă să stârnească discuții, există sentimentul că fotbalul încearcă să fie cât mai corect posibil. Într-un sport urmărit de sute de milioane de oameni și în care se investesc sume uriașe de bani, aceasta nu este deloc o realizare minoră.
Dacă mă întrebați pe mine, fotbalul trebuie să rămână un joc uman, un joc al oamenilor. Emoția, inspirația și chiar greșelile fac parte din farmecul său. Totuși, nu văd niciun motiv pentru ca erorile evidente de arbitraj să fie păstrate, în numele tradiției sau al purității naturale, evacuând complet tehnologia de pe gazonul de joc. De exemplu, puneți în contrapartidă la critica privitoare la pierderea emoției spontane pentru un gol și așteptarea deciziei finale frustrarea pe care o trăiam când vedeam că arbitrul a acordat o lovitură de la 11 metri pentru un fault inexistent.
Trăim într-o epocă în care tehnologia poate surprinde fiecare detaliu al unui meci din zeci de unghiuri diferite. Ar fi greu de justificat ca jocul să se bazeze strict pe impresiile culese de simțurile umane ale arbitrului, care nu sunt infailibile, în timp ce milioane de telespectatori văd limpede pe înregistrări erori flagrante. Într-o asemenea situație, tehnologia nu răpește nimic din spiritul jocului, ci dimpotrivă, îl protejează și întărește.
Cum va arăta arbitrajul peste 30 sau 50 de ani?
Dacă introducerea VAR a fost primul mare pas spre digitalizarea arbitrajului, apare firesc o întrebare: unde se va opri această evoluție?
Ne putem imagina un viitor în care inteligența artificială va analiza instantaneu fiecare fază, va detecta automat ofsaidurile, hențurile și faulturile și va propune decizii cu o precizie perfectă. Sau chiar un arbitraj complet automatizat, în care omul va avea doar un rol simbolic.
Astăzi, o asemenea perspectivă pare îndepărtată și sunt convins că factorii de decizie din fotbal ar respinge-o fără ezitare. Arbitrul uman continuă să fie perceput ca o parte esențială a jocului și cred că aproape nimeni nu și-ar dori la ora actuală ca acesta să fie înlocuit de un algoritm.
Totuși, dacă privim în urmă, observăm că și introducerea VAR părea cândva o idee radicală. Acum e deja o parte firească a marilor competiții.
Poate că peste 40 de ani vom privi arbitrajul de azi exact cum privim acum meciurile vechi, în care un gol marcat din ofsaid sau un penalti acordat din eroare puteau decide o finală. Iar sistemul VAR, care azi ni se pare suficient, va părea doar o etapă intermediară și arhaică.
Nu spun că asta este ceva bine sau rău. Spun doar că, dacă istoria tehnologiei ne învață ceva, este că rareori ne oprim la primul pas.
Note de subsol
1 Sunt curios de ce fotbalul este considerat „sportul rege” și nu șahul. Probabil că titlul de „sportul rege” a fost câștigat prin popularitate, nu prin inteligență. Șahul este supranumit „sportul minții”, iar asta îmi sugerează că nu toți regii sunt neapărat și cei mai inteligenți. 🙂 ⤴
Comentarii
Trimiteți un comentariu