👻 Spectrul lui Călin Georgescu

Din când în când, figura, cuvintele și spectrul lui Călin Georgescu revin în prim-planul televiziunilor și al atenției publice. E adevărat, pentru unii nu au dispărut niciodată. Dar pentru alții, Georgescu intrase într-un con de umbră. La urma urmei, au trecut aproape 20 de luni de la alegerile din noiembrie 2024, despre care gurile rele spun că au fost anulate doar pentru a-l împiedica să ajungă președinte. Iar în politică, 20 de luni înseamnă o eternitate.

Și totuși, din când în când, Georgescu reapare. Mai acordă un interviu la Realitatea, mai publică un mesaj pe Facebook, mai lansează o declarație mirobolantă sau mai face o speculație cu care agită apele. Iar feedurile noastre se umplu de comentarii dintre cele mai diverse.

Îmi amintesc că, după ce a apărut aproape din senin - în urma unui zbor de lungă durată pe sub radar - și a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, mulți au rămas uluiți de ascensiunea lui fulminantă. Unii au pus totul pe seama boților ruși, care, deși Nicușor Dan a promis că ni-i va arăta, întârzie și astăzi să iasă din obscuritate. Alții, ceva mai cu picioarele pe pământ, au vorbit despre jocuri de culise ale PNL și PSD, aflate atunci sub conducerea lui Ciucă și Ciolacu. Scopul ar fi fost să-și asigure un loc în „finală” alături de extremistul Georgescu, considerat adversarul ideal. Numai că planul a fost orchestrat atât de prost, încât niciunul dintre ei n-a mai prins turul doi, unde au rămas să se înfrunte Georgescu și Elena Lasconi.

În fine, toate acestea sunt acum la timpul trecut, iar peste ele s-a așezat praful istoriei și al unei guvernări ilegitime care merge din rău în mai rău. Dar un lucru mi-a rămas întipărit în minte. Cineva a scris atunci pe Facebook, imediat după surpriza Georgescu din primul tur, că acest om, în mod evident, nu se află în deplinătatea facultăților sale mentale. Și că nu ar fi rău ca, înainte să fie lăsat să intre în cursa pentru funcția supremă din stat, candidatul să treacă printr-un control psihologic serios.

Într-adevăr, și eu consider că nu ar strica. Nu este deloc înțelept să dai țara și bugetul pe mâna unui ins rupt de realitate, sau cu probleme la mansardă. Dar, în umila mea opinie, o astfel de testare psihologică nu va avea loc niciodată. Pentru că, dacă s-ar implementa pe bune un control psihologic real și riguros, care să condiționeze accesul la putere prin teste de logică, coerență mentală și, Doamne ferește, inteligență, cred că peste jumătate din actuala clasă politică ar rămâne fără obiectul muncii.

Iar dacă la testele respective s-ar adăuga și evaluarea competenței, estimez că Parlamentul ar rămâne aproape gol.