⚉ Wokismul din Odiseea lui Nolan

Pe 6 iulie 2026 a fost lansat noul film al lui Christopher Nolan, intitulat Odiseea (The Odyssey). Acesta ecranizează peripețiile eroului și regelui grec Ulise în drumul său de întoarcere acasă, după încheierea războiului troian. Nu vă plictisesc cu firul epic, care ține de cultura generală.

Disclaimer: filmul este nou și încă nu am avut ocazia și posibilitatea să-l văd. Discuția de mai jos este strict pe baza elementelor care deja se cunosc despre el. Așadar, nu știu cum este filmul în sine și nu mi-am propus să îl recenzez. În schimb, pot discuta de exemplu distribuția unor actori, care este deja cunoscută, și ce putem deduce de acolo.

Odiseea este un blockbaster care a beneficiat de un buget de 250 milioane de dolari și a fost produs de Christopher Nolan împreună cu soția lui, Emma Thomas, prin intermediul companiei lor de film, Syncopy.

În rolurile principale îi avem pe Matt Damon (Ulise), Anne Hathaway (Penelopa) și Tom Holland (Telemah). La nume cunoscute, ne întâlnim de asemenea cu Robert Pattinson, Charlize Theron și Zendaya.

Dar și cu Elliot Page, un actor trans jucând rolul unui soldat grec. Personal nu am nimic împotriva unui casting de acest tip, dar fizicul său nativ îl face să arate ca un fulg. Nu mi-l imaginez băgând groaza în inamici sau având o vitalitate care să-l recomande pentru această poziție.

Însă cea mai controversată decizie este aceea de a-i acorda rolul Elenei din Troia (alături de cel al surorii ei, Clytemnestra) actriței de culoare Lupita Nyong'o. O vedeți mai sus în prima fotografie.

Nu mă prind de ce toate țările și culturile din lume au voie să-și respecte moștenirea și tradițiile, care le sunt considerate intangibile și sacre, cu excepția europenilor, a căror istorie ne este rescrisă prin distribuții care se îndepărtează de reprezentarea tradițională și fidelă a personajelor istorice în cel mai flagrant și lipsit de subtilitate mod cu putință.

În plus, circulă ideea că noi, europenii, ar trebui să ne simțim cumva rușinați și responsabili pentru faptul că stră-stră-străbunicii noștri au fost colonialiști. Într-adevăr, au fost. Dar de ce ar trebui să fim de vină pentru asta noi, cei din prezent? Pe logica asta, cu toții ne tragem din Adam și Eva, cu excepția materialiștilor, care se trag din maimuțe.

Desigur, nu sunt deranjat sau afectat la modul personal de wokism. Hollywoodul e liber să-și facă filmele așa cum dorește. Dar constat amploarea și universalitatea fenomenului Woke, care a ajuns să se infiltreze și în filmele lui Christopher Nolan. Este adevărat că în Odiseea ne putem aștepta ca Elena să aibă un rol secundar și să fie vizibilă doar în prolog. Dar de ce să distribui rolul unei actrițe de culoare? Mi se pare un compromis pe care l-a făcut Nolan, într-un film care a fost scris, regizat și produs de către el.

Iată cum și-a descris Nolan această alegere:

Forța și stăpânirea de sine au fost extrem de importante pentru personajul Elenei. Iar Lupita le ilustrează fără niciun efort. Sunt sigur că în spatele acestei imagini de stăpânire de sine și de emoție clocotitoare, precum și în spatele straturilor profunde ale personajului, se află o disciplină și un antrenament considerabile. Este pur și simplu o persoană extraordinară cu care să lucrezi și mi-am dorit cu disperare să joace în acest rol.

Interesant. Dar este singura actriță pe care o recomandă aceste calități? Nu putea găsi și o actriță care să fie la fel de puternică și intensă și care să respecte adevărul istoric? În plus, să nu uităm că principalele calități ale Elenei erau farmecul și senzualitatea, ea fiind considerată cea mai frumoasă femeie din lume, nu forța fizică și sângele clocotitor. Ea reprezenta idealul feminității din trecut, nu idealul feminist așa cum ne este prezentat astăzi, al unei femei de carieră și puternice, care bate cu pumnul în masă și nu are nevoie de bărbat pentru că îl depășește la toate capitolele.

Strict ca opinie personală, fără să fac afirmații sigure și fără să am dovezi în această direcție, cred că la Hollywood există o cutumă sau o regulă conform căreia orice film trebuie să folosească actori sau chiar subiecte care țin de wokism, justiție socială, minorități, incluziune și diversitate, lgbtq+ etc. Și cred că dacă filmul sau producția ta nu întrunește aceste criterii, pur și simplu îți pierzi sponsorii sau devii un paria în industrie.

Și mă întreb: ce rost are că deții o casă a ta de producție, dacă chiar și filmele pe care le scoți prin ea sunt infuzate cu astfel de elemente?

După cum vă spuneam în introducere, încă nu am văzut Odiseea. Intenționez ca, după ce va deveni disponibil, să-l vizionez. Până atunci, m-am uitat la câteva trailere pe YouTube și nu m-au dat pe spate. Poate ăsta e un lucru bun. Poate că, dacă o să mă uit la el cu așteptări scăzute, o să mă impresioneze plăcut. Dar, și cu asta închei, Ulise nu era vestit numai pentru vitejie, ci mai ales pentru istețime, oratorie, persuasiune, iscusință practică, inventivitate, agerime a minții, înțelepciune. Și, chiar dacă știu că Nolan își alege actorii dintre cei cu care deja a colaborat, nu pot eluda faptul că mie mutra lui Matt Damon îmi sugerează opusul acestor calități de mai sus.