În cadrul articolului de astăzi, vă propun să vă gândiți puțin și apoi să răspundeți la întrebarea din titlu. Dar înainte de asta e necesar s-o explic, pentru că ea poate fi citită în mai multe moduri.
Întrebarea nu face aluzie la cetățeanul turmentat din „O scrisoare pierdută” și nici la vreo formă de manipulare. Nu mă refer la posibilitatea de a fi păcăliți să puneți ștampila pe niște nulități pe care le luați drept genii. Dimpotrivă: presupunem că votați în totală cunoștință de cauză. Întrebarea e următoarea: „Vreți să fiți conduși de niște politicieni despre care știți că sunt inteligenți, sau de niște politicieni despre care știți că sunt proști?”.
La prima vedere, această întrebare este ciudată. Ridicolă. Absurdă. Cum să întrebi dacă preferi niște politicieni proști? Cine ar alege prostia în locul inteligenței? Și totuși, la o analiză mai atentă, s-ar putea să constatați că problema nu este atât de simplu de tranșat.
Această întrebare mi-a venit pe buze citind o postare de Facebook a lui Radu Alexandru (deținătorul blogului Pitici Gratis), pe care am menționat-o într-un comentariu de la articolul precedent. O reiau aici:
Sincer prefer AUR la 51% decat la 40%.
La 40% o sa fie nevoiti sa lucreze cu PSD si hoti mai infecti ca aia nu exista.
La 51% macar scapam de PSD. Chiar nu cred ca are cum sa fie mai rau cu AUR decat cu PSD.
AUR nu are experienta vasta in furat pe care o are PSD. Plus, jumatate dintre ei sunt redusi mintal cu dunga in buletin. N-ar fi in stare sa fure nici o bicicleta, darmite jumatate din bugetul statului, cum face PSD.
Trecem peste faptul că se discută că AUR ar putea ajunge la 51%. Trecem și peste faptul că vedem astfel de speculații la bloggeri ca Radu Alexandru și Arhi (puteți citi despre asta în articolul precedent). Altceva e relevant pentru discuția noastră de acum, respectiv ultimul paragraf.
Așadar, vrem conducători inteligenți sau conducători proști?
Imho, răspunsul la această întrebare depinde de ce anume intenționează să facă acei conducători politici care ar ajunge la putere. Dacă sunt onești și interesați de binele public, dacă vor să lupte pentru popor, atunci este mai bine să fie inteligenți. Dar dacă sunt corupți, imorali, mincinoși, hrăpăreți, având zero interes pentru români și urmărind doar să se căpătuiască, atunci, cu cât sunt mai inteligenți, cu atât vor putea fura mai mult, în moduri mai greu de depistat, producând pagube mai mari la buget.
În aceste condiții, să fie oare de mirare faptul că eu aș prefera, la fel ca Radu, niște politicieni mai nătângi la cârma țării noastre?
Într-un fel, e ca atunci când întrebi dacă preferi ca cineva să fie înarmat cu o praștie (prostia) sau cu o mitralieră (inteligența). Iar răspunsul e că depinde de relația pe care o are respectivul cu tine. Dacă îți este dușman, mai bine să aibă o praștie. Dacă îți este prieten, mai bine să aibă o mitralieră. Acum, tot ce rămâne de făcut este să stabilim dacă politicienii care ne conduc sunt mai mult prietenii noștri sau mai mult dușmanii noștri.
Acesta poate constitui un alt răspuns, inedit, la întrebarea pusă de Theodor Paleologu în cartea sa „Ce ne facem cu atâția proști?”: îi punem să guverneze țara. Pentru că nu (ne) pot face atâta rău ca cei deștepți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu