🖼️ Curiosul caz al unui Grigorescu de 3 lei

„Iisus și samariteana” - Mănăstirea Căldărușani

Un tablou de celebrul pictor român Nicolae Grigorescu expus la „Muzeul Județean de Artă Prahova Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești figurează în actele contabile cu valoarea de numai 3,5 lei. Conducerea muzeului pune situația pe seama lipsei fondurilor pentru reevaluare.

Știrea a fost publicată pe 20 octombrie de Observatorul Prahovean. Tabloul respectiv se numește „Peisaj” și nu reprezintă un caz izolat. Un raport din 31 decembrie 2025 al Camerei de Conturi Prahova arată că muzeul deține bunuri culturale la prețuri istorice infime față de valoarea lor actuală de piață. De exemplu, în același muzeu se află tabloul „Peisaj cu bordei”, realizat tot de Grigorescu, care a fost evaluat în 2011 la 868.575 de lei.

Directorul muzeului, Florin Sicoie, a spus că, în afară de Grigorescu, colecția de tablouri include și nume ca Luchian, Pallady, Tonitza și mulți alții. Toate aceste opere de artă ar trebui reevaluate, dar comisionul pentru o evaluare este de 5-10% din valoarea lucrării și poate ajunge astfel la zeci de mii de euro pentru un singur tablou, iar instituția pe care o conduce de abia reușește să își acopere cheltuielile de funcționare.

Din perspectiva mea, faptul că un tablou figurează în acte cu o valoare mult mai mică decât cea reală nu este obligatoriu o dramă majoră. Pentru că existența tabloului e cea care primează iar valoarea lui poate fi recalculată ulterior. Dar situația poate genera probleme și încurcături. În primul rând, statului român îi va fi mai greu să întocmească o situație cu valoarea totală a operelor de artă din patrimoniu, dacă aceste cazuri sunt multe. În al doilea rând, gândiți-vă că un hoț ar putea fura acest tablou. Din câte știu, legea încadrează asta la furt calificat al unor obiecte de patrimoniu, așa că respectivul riscă să facă închisoare, dar, pe de altă parte, el ar putea susține că a prejudiciat statul cu fix 3,5 lei. Cum ar fi să scape doar cu achitarea contravalorii operei furate, fie și în cuantum de 3 ori mai mare?

Dar mai este un lucru de discutat aici: prețul unei evaluări. 5-10% din valoarea operei de artă mi se pare enorm și eu o văd ca pe o jupuire a clientului. Spun că prețul pare setat în funcție de client și nu de serviciu pentru că evaluatorul face aceeași muncă și atunci când stabilește prețul unei picturi celebre și atunci când analizează un tablou mediocru. Activitatea lui e aceeași, dar suma pe care o percepe în primul caz este foarte mare. Gândiți-vă cum ar fi ca, atunci când mergeți să vă cumpărați o pâine, dacă îi spuneți vânzătorului că vreți să o mâncați cu caviar în loc de cartofi prăjiți, vânzătorul să vă spună că dvs. trebuie să plătiți pentru ea 100 de lei în loc de 5 lei.

În aceste condiții, o idee ar fi să îți faci o firmă de evaluare de opere de artă și să îți treci un tarif format dintr-o sumă fixă, astfel încât să nu ieși în pierdere când evaluezi un fals sau o operă complet banală, și un comision de 2% din valoarea lucrării evaluate. Iar apoi, după ce ai personalul necesar, obții toate autorizațiile și acreditările și deschizi firma, poate vei avea ocazia să constați că, deși ai cele mai mici prețuri, nu apelează la tine aproape nimeni, pentru că instituțiile statului român nu au bani să-și acopere cheltuielile cu salarii, dar au bani de șmenuri de sute de mii de euro. 🙂

Dar măcar ai evalua tablourile de la muzeul Ion Ionescu-Quintus.

Notă: Imaginea de la început este o icoană pictată de Nicolae Grigorescu la Mănăstirea Căldărușani, intitulată „Iisus și samariteana”, și nu are nicio legătură cu tabloul care face obiectul acestui articol.