 |
| [ plaja - locul unde cititul te udă și înfierbântă ] |
O farmacistă, scriitoare, bloggeriță și, după cum o să vedem imediat, conform propriei sale descrieri autoironice, babă, pe nume Renata Carageani, a fost o săptămână la mare. După care s-a întors, dar n-a scos o vorbuliță pe blog despre aventurile ei de pe litoral. Șugubăț și provocator, un comentator o întreabă: „De ce te-oi mai fi dus? 🙂 😉”
În continuare citez începutul răspunsului ei:
Știi vorba aia – „Ce se întâmplă în Vegas, rămâne în Vegas.”?
Așa și eu cu marea.
Dar, fie! Am fost cu două babe, ca mine. Una a stat numai dincolo de geamandură, bucurându-se că un corp scufundat în apă se simte mai ușor. Cealaltă a stat numai la soare, convinsă că ultravioletele o să-i furnizeze vitamina D moca, pentru tot anul. Eu am stat mai mult sub umbrelă și-am citit.
Ajunși aici, constatăm că celelalte două babe nu erau deloc ca Renata. Ele au făcut cu totul altceva decât aceasta, bucurându-se fiecare de câte un beneficiu al litoralului. În schimb, Renata s-a dus într-un loc care îți oferă apă în care poți să înoți și soare sub care poți să faci plajă, a evitat să se bage în apă, s-a ascuns de soare sub o umbrelă și a citit.
Asta îmi amintește de următoarea anecdotă: „Soția crede că sunt la amantă, amanta crede că sunt la soție, iar eu stau în bibliotecă și citesc.” Dar atunci, de ce s-a mai dus la mare? Că de citit, putea să citească și acasă. Probabil a vrut să citească la mare... distanță.
Dar stați, că asta nu e tot! Comentariul continuă:
O carte din biblioteca hotelului. Nostimă. „Ce vrăji a mai făcut pisica mea”. O culegere de povestiri despre pisicile unor scriitori români, îngrijită de Radu Paraschivescu. Le-am lăsat în raft una scrisă de frații Strugațki – „E greu să fii zeu” – cu care venisem de-acasă. Absolut necomestibilă pentru mine, pe căldura aia.
Renata are acasă un pisoi, pe nume Mișu. Pe care nu l-a luat cu ea la mare, pentru că „Mișu nu știe ce-i marea”. Deci, Renata a plecat de acasă, unde avea un motan, la mare, unde... a citit cărți despre pisici. După care s-a întors la pisicul ei. Tot anul visăm să mergem la mare, după care, când în sfârșit plecăm în concediu, facem aceleași lucruri pe care le făceam acasă și ne e dor de casă. Apoi revenim, pentru a visa încă un an la mare.
Comentariul se încheie astfel:
În rest, cocktailuri, dietă de necuvântătoare marine, răsărituri de soare, pescăruși care-ți fură bucătura din furculiță, bârfe de balcon, seara, în compania lui Jack, noaptea – FAUDA, sezonul 5, că tocmai începuse, un șef de sală exotic, tatuat și ras în cap, care ne-a răsfățat din motive necunoscute, eu, făcând pe clovnul non-stop… De-astea!
Așadar, acasă Renata bea cocktailuri, se uita la filme pe Netflix, probabil mergea la sală și sigur socializa cu oamenii din jurul ei. După care a mers la mare, unde a mâncat hrană marină[1], a băut cocktailuri, s-a uitat la filme pe Netflix[2], a mers la sală[3] și a socializat cu oamenii de acolo. Practic, la mare a făcut tot ce făcea sau putea face și acasă, refuzându-și tocmai lucrurile pentru care de obicei mergem la mare: soarele și apa.
În aceste condiții, nu-i de mirare că nu menționase nimic pe blog despre escapada ei de la mare. Păi, ce să menționeze? Că nu avea ce! Și astfel se vede că marea ne fascinează și ne atrage ca un magnet, ne poate regenera și ne poate distruge, dar nu ne poate învinge obiceiurile.
Note de subsol:
1 Poți mânca și acasă dietă de necuvântătoare marine, de la orice market, dacă vrei, că oricum nici la mare nu le pescuiești tu manual. Dacă ai încerca să faci aceasta, ai putea să nu prinzi nimic timp de 84 de zile. ⤴
2 Renata zice că a vizionat „sezonul 5” din FAUDA. În româna normată, cuvântul „sezon” nu are încă sensul lui „season” din engleză, în accepțiunea de serie de episoade a unui serial, fiind o preluare semantică neconformă cu dicționarele. Această greșeală este atât de frecventă, încât i-am putea-o trece cu vederea, dacă n-ar fi și scriitoare. Cine spunea că Hollywood-ul nu educă, nu influențează și nu setează comportamente? ⤴
3 Sau se referă la sala de mese? O, vai... 🙃 ⤴
Cauti nod in papura ca o baba 😁. Sau comentatori. Iaca ca ma sacrific:
RăspundețiȘtergereE clar ca s-a dus acolo pentru atmosfera, ca poate sa-ti placa marea si daca doar te uiti la ea, ii simti mirosul si asculti valurile, nu e necesar sa intrii in ea ca s-o apreciezi.
In ziua de azi poti manca orice, oriunde, dar asta nu inseamna ca mango-ul de supermarket sau restaurant european e fix ca ala din Bangladesh. In plus, atmosfera din diferite restaurante nu e intersanjabila, nici macar pe acceasi strada a aceluiasi oras. Jivinele de mare de la mare vin cu alta atmosfera, plus daca alegi bine pot fi si mai proaspete. Marea, ca si restaurantele, sunt experiente mai complexe decat scaldatul, respectiv mancatul. La fel si cititul. Conteaza pe unde citesti 😁. In general, ca pentru orice, conteaza contextul.
Oamenii sunt diferiti si au placeri diferite, nu trebuie sa se bucure de aceleasi lucruri care te bucura pe tine. Sa faci misto de asta arata nitica limitare de orizont, fiindca toleranta si pluriculturalismul vin din experienta ca diversitatea nu-i acolo ca sa muste pe tine de cur, ea pur si simplu exista. Altfel esti ca tantalaii aia care fac misto ca X foloseste windows sau Y e mort dupa mac. Fiecare stie ce nevoi are, nu esti tu in masura sa judeci si nici ei n-au vreo obligatie sa-ti dea socoteala.
Nu am nevoie de comentatori. Eu scriu ceea ce mă interesează și consider că merită imprimat pe hârtia digitală, pentru posteritate. Cine vrea să comenteze, bine, cine nu, iară bine. De citit, am cititori puțini, dar am. Articolul rămâne publicat. O să se poată comenta la el și peste 10 ani, dacă nu închid blogulețul, care acum e la început. Tiparul pe care l-am identificat în articol și l-a exemplificat Renata este destul de general și peren încât să fie relevant și peste 10 ani, după cum era relevant și cu 10 ani în urmă, sau mai mulți, când rula Seinfeld. 😉
ȘtergereExact așa. Simți atmosfera, marea și nu mai trebuie să intri în ea. Cum ziceai mai devreme la alt articol, că iubești femeia, ești în prezența ei și nu mai trebuie să intri în ea și să rupi patul cu ea? Da, parcă asta susțineai. 😁 Un fel de mare platonică, cum ar veni. 😁
Legat de toleranță și pluriculturalism, eu n-am nimic cu faptul că oamenii merg la mare pentru a nu face baie și plajă, făcând din litoral o extensie a locuinței lor. Chiar nimic. Doar mă amuz pe tema asta. Sper că nici tu n-ai nimic cu modul meu de a mă amuza, în numele toleranței și al faptului că oamenii sunt diferiți și au plăceri și amuzamente diferite. 🙂