✍ Utilizarea IA ne face mai creativi sau plagiatori?

Ultimul articol de pe emilcalinescu.eu, deși are un titlu deocheat („Un pic curva ….”), este de fapt un articol pe tema utilizării inteligenței artificiale la redactarea de articole. Domnu' Emil, nu vă supărați, dar linkul meu este mai bun pentru SEO decât titlul dvs! 🙂

Emil abordează frontal tema de mare actualitate a influenței pe care o are inteligența artificială asupra noastră sub aspect etic. Întrebarea cheie poate fi formulată în felul următor: Folosind inteligența artificială la redactarea de articole, devii astfel mai creativ, sau, dimpotrivă, plagiator?

Vreau să discut despre două elemente din articolul lui Emil.

Relația dintre efortul de inginerie a promptului și originalitate

În primul rând, autorul afirmă:

Unii oameni stau jumatate de ora sa dea indicatii IA-ului, articolul rezultat fiind unic pentru ca acele indicatii sunt unice. Pe bune, cineva mi s-a laudat astfel.

Aici sunt total de acord cu Emil. Faptul că ai muncit la promptul pe care îl furnizezi unui model inteligent cum este ChatGPT nu înseamnă că rezultatul promptului este unic și original, ci doar că promptul tău s-ar putea să fie unic și original. Dar dacă tu prezinți apoi textul generat de ChatGPT la acel prompt (sau de Grok, Gemini, Claude etc) ca și cum ar fi scris de mâinile tale și gândit de mintea ta, realitatea este că ești un pic mincinos.

Să luăm o analogie. Să zicem că un bogătaș are în casă un tablou de Joseph Mallord William Turner, intitulat Roma, văzută de pe Aventin (una din cele șapte coline pe care a fost construită Roma antică). Dar acel bogătaș are o serie de sisteme de alarmă și protecție foarte sofisticate. Atunci când pleacă într-o călătorie, lăsând casa goală, un hoț iscusit se chinuie o noapte întreagă să-i dezactiveze sistemele de alarmă și să poată intra în casă, de unde îi fură acel tablou. A doua zi, hoțul respectiv s-ar putea lăuda: „Acest tablou al meu este unic, pentru că am muncit o noapte întreagă ca să îl pot obține!” Dar în realitate acela ar continua să fie un tablou furat.

Colaborarea cu IA și gradele de comparației ale calității de autor

Al doilea element pe care vreau să îl discut din articolul lui Emil Călinescu este următorul: dânsul consideră că actul sau calitatea de a fi autor nu are grade de comparație (adică, nu poți spune că ești mai mult sau mai puțin autor: ori tu ești autorul unui text, ori nu ești tu), iar dacă folosești inteligența artificială chiar și în proporție de 50% sau de 30% pentru a te ajuta la redactarea textului pe care îl scrii, atunci deja rezultatul acestui proces este compromis și lipsit de unicitate.

Aici eu am o opinie diferită de a lui Emil. Și, pentru o înțelegere mai bună, o să recurg din nou la o analogie.

În timpul facultății sau în cursul unui job avem deseori de realizat anumite proiecte în colaborare cu unul sau cu mai mulți colegi. Să zicem că lucrăm la un proiect alături de un coleg de-al nostru, așa că în total suntem două persoane. Cui aparține proiectul final? Răspunsul e că de data asta, nu mai avem un singur autor, ci doi, fiecare cu o anumită contribuție.

După părerea mea, folosirea IA intră în cazurile de acest tip. Întrebarea este: „Cum și cât de mult folosim IA ca partener?” Și aici sunt mai multe posibilități. O să iau cazul blogurilor și o să folosesc drept exemplu ChatGPT:

• Dacă îi cerem lui ChatGPT să scrie un articol pe o anumită temă, folosind ideile și argumentele lui, după care noi luăm acel articol cu copy/paste și îl publicăm pe blog, sau poate modificăm titlul și unele cuvinte, atunci autorul acelui articol este ChatGPT în proporție de 99%.
• Dacă îi cerem lui ChatGPT să scrie un articol pe o anumită temă și folosind niște idei pe care i le prezentăm în avans, dar îl lăsăm liber să le dezvolte și argumenteze așa cum dorește, iar apoi publicăm articolul rezultat, atunci totuși suntem și noi autori ai lui, cam în proporție de 15-35%, în funcție de tipul și calitatea ideilor respective.
• Dacă îi prezentăm lui ChatGPT o ciornă cu titlul, ideile principale și structura unui articol, după care îi cerem să umple el golurile și să-l redacteze folosind acea schemă trasată de noi, atunci probabil că noi suntem autorii cam în proporție de 50%.
• Dacă îi arătăm lui ChatGPT ciorna unui articol deja scris de noi și îi spunem să-l reformuleze astfel încât să sune un pic mai bine, dar păstrând conținutul și mesajul articolului, atunci probabil că noi suntem autorii în proporție de peste 75%.
• Dacă îi prezentăm lui ChatGPT un articol complet și îi cerem doar să îl verifice gramatical și să corecteze pe ici pe colo o cratimă lipsă sau să adauge diacritice, atunci noi suntem autorii în proporție de 99%.
• Dacă folosim ChatGPT pentru a ne documenta cu privire la anumite subiecte, iar ulterior, pe baza informațiilor furnizate de ChatGPT, redactăm un articol cu mâna noastră, atunci noi suntem autorii în proporție de 100%, chiar dacă am folosit ChatGPT pentru a ne documenta și chiar pentru a descoperi idei noi. Pentru că asta făceam și înainte să apară IA, când căutam subiecte și idei informându-ne de pe Google, Wikipedia, bloguri, forumuri și alte surse online.

În cadrul procesului de redactare a unui text, dacă îți aduci și tu contribuția într-un procent semnificativ, fără să lași totul pe seama inteligenței artificiale, atunci rezultatul poate avea un anumit grad de originalitate și unicitate. Oricum, problema unicității este una înșelătoare, pentru că și atunci când scrii cu mâna ta ceva, s-ar putea ca ideile tale să fie deja dezbătute de alți autori pe care nu îi cunoști sau de care nici nu ai auzit.

Concluzii despre utilizarea IA

Inteligența artificială a ajuns aproape omniprezentă. Dăm peste ea în calculatoare, telefoane sau aplicații digitale. Cu toate că există unii care consideră că subiectul IA este o bulă care se va sparge, nu cred că IA o să dispară, ci, chiar și în acest caz, o să continue să prolifereze, ajungând să populeze aproape toate dispozitivele electronice și chiar IOT (Internet of Things). Pe viitor o să avem becuri inteligente, frigidere inteligente, poate chiar manuale școlare digitale și inteligente.

Așadar, vom fi nevoiți să ne obișnuim să colaborăm cu IA. Și atunci, cu cât facem mai repede pasul ăsta, cu atât suntem mai adaptați la ziua de mâine. Și cred că este posibil să utilizăm IA chiar și în cadrul unor activități de scriere a unor articole de blog sau de presă (sau de cercetare etc) în regim de colaborare, astfel încât să lucrăm mai repede și mai eficient, să transmitem mai ușor ideile proprii și să aflăm totodată lucruri noi.

Totuși, există și o latură mai sumbră a acestei „colaborări”, iar atunci când pui un model inteligent să gândească și să scrie totul în locul tău, cedându-i complet rolul de autor, nu mai poți afirma că tu ești cel care a scris acele articole sau materiale de presă. În acest caz, contribuția ta se restrânge la cea a unui manipulator de papetărie, care transportă niște cărți și documente din fabrica OpenAI în redacția blogului sau ziarului tău. Acele materiale nu au fost scrise de către tine, tu doar le-ai transportat.