Când vine vorba de apa potabilă, cred că omul modern are, în linii mari, patru variante: să își instaleze un sistem de filtrare acasă, să bea apă direct de la robinet (bazându-se pe faptul că este tratată și monitorizată la stația de epurare; personal, nu recomand această opțiune), să cumpere apă îmbuteliată din magazin sau, dacă locuiește la țară și are acces la o sursă bună, să bea apă din fântână.
În articolul de față mă voi opri asupra celei de-a treia variante, cea pe care o folosesc și eu: apa la sticlă sau bidon.
De regulă cumpăr bidoane de 5 litri. Doar ocazional iau și sticle de 2 litri, atunci când nu găsesc la 5 litri sau când vreau să beau apă minerală. Și aici apare întrebarea: care este cea mai bună apă la 5 litri?
Dacă intri într-un supermarket, vei observa aproape întotdeauna același tipar. Există o apă foarte ieftină, asociată direct sau indirect cu marca magazinului, iar lângă ea se află alte branduri care costă de două, trei sau chiar patru ori mai mult. Diferența de preț m-a făcut să mă întreb dacă există și o diferență reală de calitate.
Concluzia la care am ajuns este simplă: eu cumpăr aproape întotdeauna cea mai ieftină apă la 5 litri. Și vă recomand și vouă să faceți la fel. Fie că intru în Kaufland, Lidl, Mega sau în alt supermarket, aleg întotdeauna varianta cea mai ieftină, care actualmente costă cam 3 lei peste tot.
Primul motiv este gustul. Ok, există diferențe între ape, pentru că provin din izvoare diferite și au compoziții minerale diferite. Însă, în practică, diferențele sunt... de nuanță. Fără să știi compoziția, nu poți spune că una este mai bună și alta mai proastă, ci doar că sunt diferite. Iar dacă vrei totuși să le compari, nu e sigur că cea scumpă va ieși câștigătoare, pentru că gusturile sunt subiective. Din perspectiva mea, e ca și cum aș compara cireșe cu căpșune: diferă la gust, dar sunt la fel de bune. Și la fel de apă.
Al doilea motiv mi se pare însă mult mai important și cred că este trecut cu vederea de cei mai mulți cumpărători. Mi-am dat seama de el recent.
Apa ieftină se vinde mult mai repede.
Tocmai pentru că are un preț mic, este preferată de majoritatea clienților, iar paleții din magazine se golesc rapid. De multe ori sunt înlocuiți după numai două sau trei zile. În schimb, apa mai scumpă poate rămâne în depozit săptămâni întregi sau chiar luni, până când se epuizează stocul.
În mod normal te-ai aștepta ca ce-i bun să fie mai scump. Dar realitatea paradoxală este că apa cea mai ieftină este și cea mai proaspătă. A fost îmbuteliată mai recent și a stat mai puțin timp în bidon.
În teorie, apa are termen de valabilitate mare, iar magazinele nu vând apă expirată. Așa că puteți cumpăra din care doriți. Dar eu prefer să cumpăr apă îmbuteliată cu câteva zile în urmă în locul uneia „stătute”, care să mă facă să înghit odată cu ea o grămadă de plastic.
Iar dacă pot face asta fără să plătesc mai mult, ba chiar economisind bani, cu atât mai bine.
Dacă te preocupă subiectul microplasticului, am o veste proastă pentru tine:
RăspundețiȘtergereProcesul de fabricație introduce microplastic (turnarea apei în flacon, iar faptul că brandurile ieftine folosesc flacoane mai fragile nu ajută). Faptul că deschizi și închizi capacul mai creează niște microplastic. Pe scurt, faptul c-a stat flaconul pe raft o săptămînă sau două nu face diferența. Ah, da, iar dacă cumva preferi apa cu bule ... aciditatea și presiunea din flacon fac să se genereze chiar și mai multe particule de plastic.
Pe scurt, dacă te preocupă subiectul, ia-ți o cană filtrantă (Brita, de exemplu, cu filtre certificate împotriva microplasticului) -- efectiv filtrele reprezintă o barieră care reține tot felul de impurități de-astea. Poți să bagi în cana filtrantă chiar și Poiana Țevii (apă de la robinet), și tot ieși mai bine, ba chiar și economisești niște bani.
Microplasticul ajunge să fie uneori nanoplastic, și atunci nu cred că îl mai poți filtra. Dar o să studiez chestia cu filtrele.
ȘtergereCred că are importanță cât ții apa în plastic, pentru că, din punct de vedere chimic, plasticul reacționează cu lichidele din el. Adică, molecule de plastic se scurg în acele lichide, nu e complet inert la ele. Dacă ții mai mult timp apa în plastic, chiar și gustul începe să i se modifice.
Nu știu dacă firmele care vând scump folosesc flacoane de calitate superioară. Cred că e posibil ca multe din ele să folosească tot cele mai ieftine flacoane și să taxeze doar prostia. De obicei, bogații lumii sunt la fel de lacomi ca afaceriștii medii. Poate că la controlul calității ar putea exista o diferență. Dar nu știu cum se poate verifica.
Practic ne-ar trebui ceva datapoints, să știm cît stă pe raft un flacon de apă d-aia șmecheră versus unul pe ieftineală. Mie Geamănu' mi-a zis că o diferență de cîteva săptămîni n-are cum să influențeze așa mult. Poate să conteze la apa aia „premium” gen Evian (că nu o cumpără chiar așa mulți oameni) - dar altminteri cred că toate brandurile au ceva volum de vînzări semnificativ, deci nu văd să conteze dacă îți iei Aqua Carpatica, Izvorul Minunilor sau Civis (marca Lidl). Toate vor pleca de la raft în cîteva zile, maxim 1-2 săptămîni, interval care nu-i suficient pentru ca microplasticul eliberat să facă diferența, comparativ cu alte surse de microplatic.
ȘtergereApa ce stă în flacon s-ar putea să conducă la eliberarea a mai puțin microplastic decît simpla deschidere a capacului, unde se freacă la modul activ plastic pe plastic. Mai ales dacă tot deschizi și închizi sticla ca să bei puțin cîte puțin. Dar aici se oprește știința mea, și nu pot spune că mă preocupă așa tare. Per total, tot filtrul e baza, pînă se ajunge la nanoplastic -- iar acolo ... Dumnezeu cu mila.