Omniblog

După leapșa Renatei din articolul precedent , trecem la un alt bloger, care își spune Dl. Goe. Acesta are un sit pe wordpress.com, intitulat „(b)Arca lui goE” și având descrierea „b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !” În ultimul articol publicat pe (b)Arcă , nimicul ia forma unui șir de considerații urmate de o leapșă estivală. Avem o introducere, în care autorul ne vorbește despre simboluri și contexte . Un simbol, spune el, nu poate fi interpretat decât dacă cunoști contextul lui. Exemplu de la mine: ca să înțelegi o hieroglifă, trebuie să știi limba în care a fost scrisă. Mai departe, Dl. Goe spune că „absolut orice construcție simbolică are o valabilitate strict contextuală” și în afara contextului își pierde complet orice sens, face din asta un adevăr general valabil și ne spune că dacă nu suntem de acord cu el, putem să plecăm la plimbare. După această introducere, urmează leapșa. În pauzele Campionatului Mondial de Fotbal , Dl. Goe ne lansează ...

Am observat că în ultimele zile câțiva colegi de pe vreo două-trei bloguri au început să mă disece și se pronunțe la greu pe tema identității mele, știind cine sunt, de unde vin și ce am voie să scriu pe pagina mea. Și știți ce am mai observat pe blogurile lor? Au lepșe! 🙂 În articolul de azi voi aborda o leapșă de pe blogul Ultimul vagon . Premiză: cu 50 de ani în urmă, o adolescentă de 17 ani a scris o parodie la poezia El Zorab, a lui Geoege Coșbuc. Renata (de pe blogul Ultimul vagon) ne invită să parodiem și noi o poezie la liberă alegere. Eu am ales tot o poezie de Coșbuc, intitulată Concertul primăverii . Concertul parodiilor Chiar acum din tren venii - Și c-o veste bună! Leapșă nouă-avem, copii; Scriu și eu, și tu să scrii, Scriem împreună. Vrei programă, lămurit? Stai puțin să văd. Vladen , un blogăr vestit De prin Rusia venit Va face prăpăd. Scriitoarea ce-a tradus Jocurile Foamei Va citi pe la apus Un ritm de Coșbuc impus Vechi ca vinul cramei. Carmen cea cu poezii Sau...

O provocare lansată pe blogul O Poziție ne cere să răspundem la întrebarea: Ce ne facem cu atâția proști? Această provocare, sau leapșă, cum a fost ea numită, a fost onorată până acum de Câmpeanca și Alex Chirilă . Nu știu de ce îi zice leapșă, pentru că în dicționar acest cuvânt e definit prin lovitură dată cu palma sau joc de acest tip. Eu i-am zis provocare. Întrebarea vine în contextul în care Theodor Paleologu a scris o carte chiar cu acest titlu. Inițiatorul acestei provocări ne cere: Fără a citi cartea lui Paleologu (sau înainte să vă apucați de ea) și, evident, fără să întrebați vreun model lingvistic masiv, vreo altă formă de inteligență artificială sau vreun prieten din culise, care considerați voi că ar fi soluția ideală, sau soluțiile, în caz că găsiți mai multe, la întrebarea din titlu? Știre: zilele trecute, în Franța au existat trei cazuri de copii mici care au rămas blocați în mașină și au murit din cauza căldurii. Franța, nu Papua Noua Guinee. Deci, putem spune...